10 zile in insula de sud

Anul asta a debutat furtunos cu o mini maxi calatorie in insula de sud a Noi Zeelande… 10 zile petrecute pe drum, vazand o gramada de lucruri frumoase: lacuri, ghetari, munti, orasele pitoresti, plaje, cascade, paduri, ocean, foci, delfini, artficii, mancare savuroasa. Au fost 10 zile obositoare dar care au meritat de plin. Itinerariul a fost destul de lung, incarcat si a necesitat evident inchierierea unei masini. Asta evident pentru a avea libertate de miscare, sa poti ajunge si sa poti vedea tot ce iti doreste inimioara.

Calatoria a debutat cu aterizarea in Christchurch si ridicarea masinii care urma sa ne serveasca fidel in urmatoarele zile. In prima zi am vizitat un orasel simpatic, numit Geraldine, unde am observat in toata splendoarea lui cel mai mare pulover tricotat din lume (evident era certificat de un maret afis cu World Guinness Book). Prima noapte am petrecut-o pe malul lacului Tekapo, unde am mai zabovit un pic si a doua zi pentru a vizita cel mai mare complex de observatoare astronomice din NZ.

A doua zi ne-am avantat curajosi pe malul lacului Pukaki, inspre cel mai lung ghetar din Noua Zeelanda si unul dintre cei mai mari care inca mai vietuiesc in emisfera sudica: Tasman Glacier. In timpul ultimei glaciatiuni, acest ghetar a fost vinovat de aparitia lacului Pukaki, dar si de valea impresionanta prin care am trecut ca sa ajungem la el. Desi ne asteptam sa vedem un singur ghetar, exact langa Tasman am mai vazut inca unul, un pic mai mic, dar la fel de spectaculos: Mueller Glacier. Ambii ghetari sunt adapostiti de parcul national Mount Cook, care include si cel mai inalt varf muntos din Noua Zeelanda, Mount Cook – 3,754m.

Dupa ce ne-am extenuat serios cu traseele din zona, ne-am indreptat spre Wanaka, unde am si innoptat. Oraselul este o mini statiune montana, situat pe malul lacului Wanaka si o varianta mai putin comerciala a Queenstownului. Aici am vizitat Puzzling World, super distractiv pentru fanii iluziilor optice sau rezolvarilor de labirinturi si am facut o mini excursie pe Mount Iron, un muntisor care a oferit oportunitati pentru peisaje frumoase si un pic de exercitiu fizic.

Plecand din Wanaka, ne-am indreptat spre Queenstown, capitala mondiala a sporturilor extreme. Orasul este absolut superb, iar peisajele din jurul lui impresionante. O mare parte din Stapanul Inelelor a fost filmata in zonele din imediata apropiere, mai exact Glenorchy. Tot aici am urcat frumusel cu gondola pana la un punct de observatie deasupra orasului, de unde am facut o gramada de poze… M-am simtit un pic ca unul din chinezii aia enervanti care fac poze la tot ce misca si la fiecare pietricica… :), dar cui ii pasa? Pozele sa traiasca, ca ele ne aduc aminte mai tarziu pe unde am fost si ce am facut. Am stat in Queenstown doua zile si am profitat sa vizitam un orasel din apropiere, numit Arrowtown. Oraselul este o veche exploatare aurifera si iese in evidenta pentru magia aparte, oferita de cladirile de epoca, foarte bine intretinute de-a lungul timpului. In Queenstown am petrecut si Revelionul… in stil tipic englezesc, intr-un pub, cu un pahar de cidru rece in mana (altii bere) si zgaindu-ne fericiti la minunatie de artificii. Culcarea a fost devreme pentru ca a doua zi aveam noi lucruri de vizitat.

Ce a urmat dupa Queenstown? Ei bine ne-am indreptat catre Te Anau, oras situat in apropierea altor doua lacuri absolut superbe, Te Anau si Manapouri. Aici am vizitat un centru de protejare a unor specii de pasari aflate in pericol de disparitie. Pasarile evident au fost simpatice, galagioase si au inclus Takahe (o pasare cam ciudatica, care depune un singur ou pe an si a carui probabilitate de a fi fertil se invarte pe la 70%), Kaka, Kea, Orange-fronted parakeet, Tui, Weka si Wood Pigeon. Te Anau a fost si baza de operatiuni pentru mini croaziera pe care am facut-o la Milford Sound. Ce este Milford Sound? Ei bine una din zonele alea in care natura nu a economisit absolut nici un efort in a crea o capodopera. Am vazut aici un fiord absolut spectaculos, care adaposteste o varietate de specii de plante si animale marine: foci, delfini, corali, puzderie de pesti si enervante musculite de nisip (sand flies).  Tot aici, desi nu mai plouase de 5 saptamani, am vazut cateva cascade spectaculoase, printre care si una numita “The Chasm”, o adevarat bijuterie, impresionanta si periculoasa in acelasi timp.

Dupa ce am parasit Te Anau si Milford Sound, ne-am indreptat catre Invercargill si The Catlins. Aici am atins cel mai sudic punct al Noi Zeelande, Slope Point, asta dupa ce acum doi ani, cam in acelasi timp vizitam cel mai nordic punct. Am vanat pe plajele din zona pinguini si foci, din pacate fara prea mare succes, desi am reusit sa vedem unii de la mare departare pe stancile de la Nugget Point. Intr-una din nopti am dormit la o casa care se afla pe varful unui deal, printre multe oite cam galagioase. Peisajul a fost superb si sederea frumoasa, desi in timpul noptii m-am simtit ca Dorothy in Kansas. A batut un vant de am zis ca acum, acum zburam cu tot cu casa.

Evident am supravietuit si am urcat spre nord, ajungand in Dunedin. Aici m-am pozat ca tot omul la poalele celei mai abrupte strazi din lume, am vizitat singurul castel din Noua Zeelanda (de fapt un conac mai rasarit cu 2 etaje) si am incercat sa vedem o colonie de albatrosi regali. La ei nu am ajuns si ne-am multumit cu o colonie de pescarusi, atat de galagiosi incat aveai probleme serioase in comunica in raza lor de actiune. Tot in Dunedin, ne-am servit cu ciocolata intr-un tur al fabricii de ciocolata Cadbury si am baut bere pe saturate dupa un tur al berariei Speights.

Urmatoarea oprire si ultima inainte de plecare a fost Oamaru. Un orasel care mi-a placut la nebunie si in special pentru cladirile istorice, intretinute extraordinar de bine.

Cam atat de spus despre calatoriile noastre prin insula de sud. Experienta a fost minunata si de repetat, iar cateva poze care stau ca marturie a comportamentului meu de chinez agitat si curios pot fi vazute aici.

Mercer 2011 Quality of Life Survey

De cateva zile circula pe net rezultatele pe 2011, publicate de Mercer legate de calitatea vietii in lume. Si uite ca nu am mai rezistat si hop si eu cu ceva comentarii ca de… Auckland-ul a iesit pe locul 3 :D.

O sa va intrebati ce e si cu studiul-ul asta? Ei bine, o data pe an, pe baza anumitor factori se face o mare lista cu orasele care ofera cele mai bune conditii de trait. Studiul ia in calcul 420 de orase din intreaga lume, iar conditiile de viata sunt analizate pe baza a 39 de factori, grupati in 10 categorii:

1) Mediul socio-politic
2) Mediul economic
3) Mediul socio-cultural
4) Sanatatea si serviciile de salubritate
5) Scolile si educatia
6) Serviciile publice si transportul in comun
7) Posibilitati de recreere
8)  Bunurile de consum
9) Bunuri pentru uz casnic inclusiv servicii
10) Mediul natural

Dupa cum vedeti lista e destul de lunga :). Concluziile? Viena a iesit pe primul loc, Bagdad pe ultimul. In ceea ce priveste securitatea personala pe primul loc a iesit Luxemburg, in timp ce pe ultimul regasim Bagdadul.

Noua Zeelanda este prezenta in top cu Auckland (locul 3) si Wellington (locul 13). In ceea ce priveste securitatea personala regasim aceleasi doua orase la egalitate de puncte pe locul 9.

Topul complet si mai multe informatii gasiti pe pagina lui Mercer.

Great Barrier Island

This slideshow requires JavaScript.

La 100 de km in largul golfului pe malurile caruia se lafaie Aucklandul se ridica o insula pe care timpul pare ca a stat in loc. Numele ei este “Great Barrier Island”, poreclita in spiritul simplist al kiwiotilor “The Barrier” si in limba maori “Aotea Island”. Pe insula locuiesc permanent doar 800 de oameni, dar asta nu o impiedica sa fie vizitata anual de peste 60.000 de turisti, doritori de intoarceri bruste la un stil de viata atat de simplu, incat ne miram ca este posibil.

Ma veti intreba probabil care ar fi definitia pentru acest stil de viata… Ei bine inchipuiti-va electricitate obtinuta pe baza de panouri solare, apa de ploaie adunata in tancuri imense care strajuiesc fiecare casa, mancarea obtinuta in mare parte din forte proprii (cultivand plante sau crescand animale), drumuri inguste (si totusi asfaltate 😀 ), natura la o aruncatura de bat de curtea casei in care stai. Nu va inchipuiti lux sau orice ar putea fi legat de un oras mare. Pe insula, esti doar tu ca om, incercand sa te adaptezi naturii si lucrurilor pe care ea poate sa ti le ofere.

Din cauza faptului ca aproape 60% din suprafata insulei este sub administrarea Departamentului de Conservare, locul este un paradis al pasarilor si al naturii neingradite. Vei pasi impresionat de peisajele ametitoare, plajele cu nisp alb si pline de scoici si melci, piscine naturale formate intre stancile de pe malul oceanului care ascund o varietate de creaturi marine, combinatii ciudate de munte si mare sau nisip si brazi.

Nu poti uita o astfel de minune a naturii. In mod clar e unul din acele locuri in care atat pentru om, cat si pentru natura care il inconjoara timpul se opreste. Si in plus, chiar poti vedea cum omul, in ciuda oricaror oprelisti, reuseste sa faca pace cu natura si sa traiasca ca o parte a ei si nu impotriva.

Soare, soare… plaje

In prima zi pe pamant neo zeelandez, in camera de hotel unde am stat, deasupra patului, in dormitor era o pictura ciudata cu o singura fraza in ea: “As there is a constant flow of light we are born into the pure land” (Colin McCahon). Desi la prima citire nu am reusit sa ii inteleg cu adevarat esenta, cu putin ajutor, am ajuns sa vad aceasta fraza ca fraza reprezentativa a acestei tari. Si dupa ce am reusit sa vizitez atatea locuri incredibile am ajuns la concluzia ca intr-adevar, dincolo de orice dubiu, traiesc pe un pamant binecuvantat.

M-am gandit pentru azi sa fac o selectie a plajelor pe care le-am vizitat pana acum. Sper sa va placa :P.

This slideshow requires JavaScript.

Vreme, vreme

Hai sa va povestesc un pic despre vremea de aici. Pentru ca daca stau bine si ma gandesc, departe de a te plictisi, te tine tot timpul in suspans.
Clima din Auckland e una temperat oceanica. Asta tradus in termeni liberi si pe intelesul tuturor: iarna calda, vara racoroasa.
Pana acum experimentez o iarna aparte. Asa cum am mai scris, iese din tiparul a orice am trait pana acum. Temperaturi moderate, care se invart in jurul valorilor de 14-15 grade in timpul zilei, ploi aproape zilnice, soare pe ici pe colo, care sa iti mai aduca aminte din cand in cand ca exista si el pe acolo pe undeva si vanturi care te iau pe sus.
Astea fiind zise, nu poti pleca de acasa fara umbrela. Indiferent cat de insorit este, cel putin iarna, nimic nu te fereste sa experimentezi cativa stropi de ploaie in orice moment al zilei.
Un alt fenomen interesant care se intampla cel putin saptamanal este curcubeul. Asta din cauza unor combinatii ciudate de genul aici ploua, cativa metri mai incolo soare si frumos.
Ce mi-a placut in schimb cel mai mult, a fost ceva ce am vazut in dimineata asta. Ca sa explic un pic mai bine, Aucklandul e situat intr-o zona cu dealuri mai mari sau mai mici, asa cum s-au nimerit in vremurile mai zbuciumate ale regiunii. Din aceasta cauza, apar zone depresionare, unde asa cum am patit azi dimineata, se aduna ceata.
Astfel, cand am plecat de acasa, soare si bine. In schimb, 20 de minute mai tarziu, si cateva sute de metri mai incolo, coborand spre zona Viaduct Harbour, ceata s-o tai cu cutitul.
Privelistea a fost absolut incantatoare si sentimentul mai mult decat ciudat.
Concluzia: vremea in Auckland este schimbatoare si isi vede de treaba ei. Tot ce poti face, e sa iti cari umbrela dupa tine peste tot si sa te rogi sa nu te prinda cine stie ce ploaie in cazul in care inspiratia te paraseste si iti uiti acest accesoriu inestimabil acasa. 😛

Vanatoare de apartamente

Hai sa va povestesc un pic despre cum poti inchiria un apartament in NZ. Departe de ce se intampla in Romania. Aici proprietarul isi alege chiriasii si nu invers. Criteriile sunt destul de stricte si exclud total fumatorii si detinatorii de animalute.
Deci… dupa aproape 1 saptamana si jumatate am reusit sa gasim si un apartament care sa ne placa si la care sa fim acceptati de proprietar/agentia care intermediaza relatia.
Asta dupa ce a trebuit sa dam toate detaliile posibile despre unde lucram, cum putem fi contactati, daca am mai fost chiriasi prin alte parti, eventuale referinte de la alti proprietari, referinte de la prieteni. Si Doamne fereste sa nu ai referinte bune. Ti se spune ca esti departe de candidatul lor ideal si asta e. O iei de la capat cu altii… fericire maxima.
Cumva ii inteleg. Isi protejeaza investitiile cum pot ei mai bine. Pentru ca sincer, aici a avea un apartament se rezuma la a face o investitie, deoarece marea majoritate a a localnicilor stau la case.
Urmatorii pasi? Ei bine incheiere diverse contracte: curent, internet, TV… Oricum din cate am inteles se rezolva rapid… asa ca undeva pe sambata ne mutam.
Cheers.

Cel mai important accesoriu din NZ

Am citit despre vreme pe site-urile de specialitate din NZ, mi s-a spus in nenumarate randuri la ce sa ma astept… si totusi nimic nu m-a pregatit pentru iarna de aici. Haideti sa uitam iernile est-europene care binecuvanteaza draga noastra tara si sa ne gandim la temperaturi care se invart in jurul valorii de 15 grade. Dar… desi veti spune “ce anume iti poti dori mai mult?” o sa vin eu cu o mica adaugare… ploua. Ploua, ploua si iar ploua. Dimineata, la pranz si seara. Poti sa te trezesti si sa vezi un cer limpede ca lacrima… Nu te lasa prostit. Va ploua si poti fi sigur de asta. Mai incet sau torential tot ploaie se numeste.

Si pentru a preintampina acest mic inconvenient oare ce poti face? Pentru ca kiwi de peste tot nu se vor lasa suparati de o asa infima problema. Iti cumperi o umbrela… cu varianta locala numita intr-un mod infricosator “hurricane umbrella”. De ce asa? Ei bine titlu este destul de explicit. Oare ce umbrela europeana, firava, ar face fata la vanturile de aici? Neah… va zic eu. Niciuna.

Inca din ziua in care am sosit (si deja e o saptamana de atunci), ne-am spus ca trebuie sa ne cumparam umbrele. Evident, rusine noua, nu am reusit sa ducem la capat acest deziderat. Si iata-ne in prezent, exasperati de ploaie si doritori mai mult ca oricand sa ne luam umbrele. Oare putem face exceptie de la a lua principalul accesoriu neo zeelandez? IN NICI UN CAZ.

Asa ca la sfarsitul acestei saptamani, ne vom aventura… speram noi pe o vreme insorita, la vanatoare de umbrele. Si nu orice fel de umbrele… ci faimoasele “hurricane umbrellas”.  Slava Domnului ca vremea asta nu dureaza mai mult de 3-4 luni pe an. Altfel in mod sigur veneam acasa in vizita cu muschi la pachet.

NZ – Primele impresii

Inainte de a pleca din tara, am promis la mai multa lume ca voi scrie periodic in acest blog despre experientele pe care le voi trai in Noua Zeelanda, pe drumul in a deveni un adevarat kiwi.

Iata ca incepand de azi ma voi tine de aceasta promisiune si va voi povesti ce s-a intamplat pana acum.

Dupa un drum fffff lung de aproximativ 30 de ore am pasit cu emotie pe acest taram intr-adevar special. Daca ar fi sa ma gandesc numai la imaginile care mi se perindau prin fata ochilor, inca de cand eram in avion si tot nu ma pot opri sa cred ca intr-adevar tara asta este cu adevarat binecuvantata. Si ca sa nu uit, la aterizare chiar am vazut un curcubeu – si evident la capatul lui se afla minunatia asta de pamant (“pot of gold”… pentru cei care cred in spiridusii irlandezi)…

In momentul de fata aici e iarna. Si asta e mult spus. Pentru ca departe de iarna romaneasca, aici in timpul unei zile frumoasa, te poti lafai lejer la un pic peste 15 grade. Si ce m-a uimit cel mai mult?… Ei bine, poti vedea oameni in tricouri si pantaloni scurti, dar si infofoliti, in cizme, fiecare dupa rezistenta la frig si tara de provenienta :). Vremea este foarte schimbatoare. Marea majoritate a locuitorilor, ii vezi mergand cu umbrele aproape in permanenta. Asta deoarece desi dimineata poti avea un cer senin ca lacrima, dupa-amiaza sa se innoreze si sa ploua torential.

Peisajele sunt incredibile. Adica cei care spuneau ca NZ este o tara frumoasa nu se inselau. Din pacate, timpul meu este limitat momentan si sunt ocupata cu lucruri mai concrete decat plimbarile. Dar in mod sigur, imediat ce va exista timp si pentru astfel de activitati, voi profita din plin de imprejurimi sa le cunosc mai bine… Altfel ce as mai scrie in posturile urmatoare??? 🙂

Altceva ce sa va mai povestesc? Aici timpul are o alta dimensiune sincer, oamenii vad altfel lucrurile si alte lucruri sunt mai importante. Printre ele, un lucru care ma amuza fantastic. Rugby-ul. Oamenii astia sunt pur si simplu obsedati de acest sport. Peste tot meciuri de rugby, reclame cu jucatori de rugby, de parca lumea lor s-ar invarti invariabil in jurul lor :). Hehehe se pare ca europenii sunt mici copii cu fotbalul lor.

Dar sa nu ma lungesc prea mult cu vorba. In plus ma striga obligatiile financiare ale capatuirii intr-o noua tara.