La Zoo

In dorinta noastra de explorare, am decis saptamana trecuta, ca undeva pe sambata, duminica sa mergem la zoo. Zis si facut. Nerabdatori, ne-am urcat in masina proaspat achizitionata, am setat sistemul de navigatie (aici a fost un mic challenge sa invatam cum sa il facem sa mearga) si am pornit la drum.

Ne asteptam sa facem destul de mult, dupa imaginea pe care ne-o facusem pe Google. Dar in mai putin de un sfert de ora eram acolo. Ne-am luat frumusel bilete (19 dolari de persoana), o harta a gradinii zoologice (2 dolari) si am pornit curajosi in explorare.

Primul lucru pe care am vrut sa il vedem a fost celebra pasare kiwi – simbolul national al Noi Zeelande. Din pacate, ciudatenia de pasare nu a dorit sa isi faca aparitia. Asa ca am trecut mai departe, cu gandul ca la intoarcere, sa ne postam in fata habitatului ei si sa asteptam pana apare.

Am luat-o sistematic, nedorind sa ratam ceva. Gradina nu este foarte mare si cu multe specii, dar impresioneaza prin atentia speciala acordata detaliilor in construirea habitatului fiecarui animal. Povestile despre animalele de pe panourile de prezentare sunt prezentate intr-o forma comica, atractiva si pe intelesul tuturor. In plus la principalele puncte de atractie, sunt zone special amenajate cu perete de sticla, de unde poti admira in voie, de aproape, animalele.

Ce ni s-a parut foarte comic si spectaculos in acelasi timp a fost scoaterea elefantului gradinii la plimbare. Din cate am inteles, este o ea, al carei partener a murit de curand. Avand in vedere ca sunt animale sociale si blande, elefantica este scoasa in fiecare zi la plimbare prin parc, pentru a socializa cu ingrijitorii si vizitatorii si pentru a primi portii copioase de fructe proaspete. A fost foarte impresionant sa vezi un ditamai elefantul langa tine, agitat nevoie mare la stragerea fructelor si incantat de toti spectatorii care se adunasera.

La finalul plimbarii, ne-am indreptat nerabdatori catre locasul pasarii kiwi. Norocul nostru, iesise din ascunzatoare. Totusi era agitata si fugea fara un scop anume, pentru ca in zona respectiva erau o gramada de chinezi, care desi fusesera instruiti sa nu faca galagie, chicoteau si sopteau pe acolo de parca vazusera a 8-a minune a lumii. Pasarea este extrem de comica. O minge, parca acoperita cu blana maro, si cu un cioc lung si subtire ca un pix. Este o pasare nocturna, iar habitatul amenajat pentru ea era intr-un intuneric bezna (luminat cu niste lumini rosii anemice) tocmai pentru a-i induce senzatia de noapte si a o pacali sa iasa la plimbare. Din cate am inteles este pe cale de disparitie (din cauza ca au fost introdusi pradatori ca sobolanii, iar ea nu are nici un fel de mijloc de aparare), de aici rezultand si o gramada de programe de protejare si crestere a ei in captivitate.

Per total experienta a fost frumoasa. Multi copii, un spatiu extraordinar amenajat, un pic de spectacol si comica pasare kiwi. In mod sigur o formula care ne indeamna sa mai vizitam si alta data Gradina Zoologica din Auckland.

Vreme, vreme

Hai sa va povestesc un pic despre vremea de aici. Pentru ca daca stau bine si ma gandesc, departe de a te plictisi, te tine tot timpul in suspans.
Clima din Auckland e una temperat oceanica. Asta tradus in termeni liberi si pe intelesul tuturor: iarna calda, vara racoroasa.
Pana acum experimentez o iarna aparte. Asa cum am mai scris, iese din tiparul a orice am trait pana acum. Temperaturi moderate, care se invart in jurul valorilor de 14-15 grade in timpul zilei, ploi aproape zilnice, soare pe ici pe colo, care sa iti mai aduca aminte din cand in cand ca exista si el pe acolo pe undeva si vanturi care te iau pe sus.
Astea fiind zise, nu poti pleca de acasa fara umbrela. Indiferent cat de insorit este, cel putin iarna, nimic nu te fereste sa experimentezi cativa stropi de ploaie in orice moment al zilei.
Un alt fenomen interesant care se intampla cel putin saptamanal este curcubeul. Asta din cauza unor combinatii ciudate de genul aici ploua, cativa metri mai incolo soare si frumos.
Ce mi-a placut in schimb cel mai mult, a fost ceva ce am vazut in dimineata asta. Ca sa explic un pic mai bine, Aucklandul e situat intr-o zona cu dealuri mai mari sau mai mici, asa cum s-au nimerit in vremurile mai zbuciumate ale regiunii. Din aceasta cauza, apar zone depresionare, unde asa cum am patit azi dimineata, se aduna ceata.
Astfel, cand am plecat de acasa, soare si bine. In schimb, 20 de minute mai tarziu, si cateva sute de metri mai incolo, coborand spre zona Viaduct Harbour, ceata s-o tai cu cutitul.
Privelistea a fost absolut incantatoare si sentimentul mai mult decat ciudat.
Concluzia: vremea in Auckland este schimbatoare si isi vede de treaba ei. Tot ce poti face, e sa iti cari umbrela dupa tine peste tot si sa te rogi sa nu te prinda cine stie ce ploaie in cazul in care inspiratia te paraseste si iti uiti acest accesoriu inestimabil acasa. 😛