Shogun

Am terminat de curand, pentru a treia oara, “Shogun”. Desi am citit-o in etape diferite ale existentei mele, traind de fiecare data alte emotii, nu pot sa nu observ ca si de data asta am gasit-o la fel de fascinanta si inedita. Ma intreb oare ce anume o face atat de speciala? Poate experimentarea unei altfel de culturi, cu un alt mod de gandire, alte trairi, alte emotii, alte imagini pe care imaginatia mea (uneori prea expansiva si greu de stapanit) le creeaza in minte.

Nu am sa stau sa va povestesc subiectul cartii. Cine doreste sa afle mai multe, este indrumat la modul cel mai simplist sa citeasca cartea. Nu ar fi o pierdere de vreme, poate doar un moment de evadare intr-o alta lume, total diferita de a noastra. O lume care apreciaza viata la adevarata ei valoare, care ne indeamna sa traim fiecare clipa, sa savuram orice lucru care ne-ar putea bucura sufletul oricat de efemer si lipsit de substanta ar fi.

Nu stiu acum cat de ancorata in realitate este cartea. Din punct de vedere istoric, marea majoritate a personajelor principale au existat intr-o forma sau alta. Imi place sa cred ca si partea de filozofie, cultura si mod de gandire isi trage sevele tot realitatile culturii japoneze. Poate nu mai sunt de actualitate, pentru ca si societatea japoneza a evoluat conform cu timpurile pe care le traim. Dar mi-e greu sa cred ca acel fond, atat de bine cladit si inradacinat nu s-a pastrat in mare parte si in zilele noastre la cei din Tara Soarelui Rasare.

Din aceasta cauza, sunt si voi ramane intotdeauna o mare admiratoare a Japoniei, a samurailor ei care vin din timpuri imemoriale (severi si gata sa se sacrifice pe altarul datoriei si onoarei), a gheiselor – simbol al feminitatii si seductiei, al manga si anime (desi nu mai sunt de multa vreme copil), al artelelor ei identificate asemeni unor cai spirituale care imbagatesc sufletul si mintea (Origami, Ikebana,  Chanoyu – ceremonia ceaiului ) si nu in ultimul rand al florilor de cires (Sakura), poate cea mai efemera traire care bucura inima unui om.

Intro

Mi-am spus ca orice lucru bine facut trebuie sa aiba un inceput. Acum daca intr-adevar acest blog va continua intr-o maniera pozitiva sau nu ramane de vazut.

Ca idee, de ce am inceput acest blog? Hmmm… buna intrebare. Poate ca sa imi exprim si eu undeva ideile (bune sau rele), sa imi exprim frustarile de roman cu simt civic si sa imi mai exersez si eu talentele de scriitoare (hehe romanul s-a nascut poet si eu nu pot fi exceptia). Oricum nu sunt la prima tentativa de acest gen. Am mai cochetat un pic cu genul pana cand alte lucruri s-au opus spiritului meu creativ. Sper sa fiu un pic mai longeviva de data asta :D.

Astea fiind spuse, sper sa am suficienta imaginatie si subiecte de tocat pentru cat mai multe articole.

OpenLdap

Deci daca intereseaza pe cineva frumusetea asta… si in special legatura ei cu Java… feel free to browse (Internetul bineinteles) 😀

Asta e un site pentru downloadat un server de OpenLdap… explica bine cum trebuie instalat si chiar e ok…
http://mguessan.free.fr/nt/openldap.html

Iar asta e un tutorial de la Sun(taticul si mamica Java) care explica pasa cu pas cum poti folosi JNDI (un API pentru conectarea la un server LDAP)… Aici e o problema pentru ca iti cam da bataie de cap… Chiar iti trebuie rabdare sa-l duci la bun sfarsit…
http://java.sun.com/products/jndi/tutorial/trailmap.html