Mi-am calculat azi amprenta de CO2. De iesit a iesit cam mare si se pare ca mai am de lucrat un pic. Am primit si sfaturi 
despre cum as putea sa o reduc. Sunt usor de urmat si cu un impact atat de mare. Pentru cei interesati ii sfatuiesc sa intre la Stop CO2.
Postat in Others | Tags: amprenta carbon, CO2
Dupa ce m-am enervat acum cateva zile din cauza Firefox ca “se misca cu viteza gandului” si imi bloca calculatorul m-am decis sa incerc si minunatia de browser de la Google – sus numitul Chrome.
Din pacate dupa ce am aflat ca fiecare tab dintr-o fereastra Chrome se traduce intr-un proces in plus in si asa aglomerata mea lista de procese active, l-am dezistalat rapid. Numai ca imediat dupa dezinstalare, lucruri ciudatele au inceput sa se intample. Calculatorul meu devenise zona crepusculara. Ori de cate ori incercam sa accesez un link (indiferent unde era – Word, Outlook, Yahoo Mess… si lista poate continua), primeam tot felul de erori de Access violation. Evident ca nu mi-am dat seama de unde provin toate aceste erori.
Pana cand azi m-am apucat sa caut pe net solutii de rezolvare. La cautarea mesajului: “This operation has been cancelled due to restrictions in effect on this computer. Please contact your system administrator.” am gasit urmatoarea rezolvare:
Daca ati primit aceasta eroare dupa dezinstalarea Chrome (Firefox) trebuie sa modificati asocierile pentru HTM/HTML din registri.
Repetati pasii pentru .htm si .shtml daca exista.
Si uite asa facem cunostinta cu mizeriile lasate prin registrii de catre Chrome. O “prietenie” cu inceput promitator. 
.
Urmaresc cu sufletul la gura, ca mai tot romanul zilele astea, circul care se intampla in politica romaneasca de cateva saptamani.
De la momentul Dan Nica, cand minunatul partid PSD, a ales sa fuga de responsabilitatea unei guvernari spinoase in pragul alegerilor prezidentiale, parca totul a luat-o razna. Oare chiar atat de mult conteaza obtinerea unui fotoliu prezidential in fruntea unei tari saracite si framantate de probleme sociale si financiare? Stau si ma gandesc: clasei noastre politice ii lipseste ceva vital in zilele astea… instinctul de supravietuire. Pentru un “ciolan” stors si de ultimele bucatele de carne sunt in stare sa aduca tara asta intr-un colaps total. Si oare nu de supravietuirea tarii depinde si bunul mers al satifacerii intereselor lor obscure si bicisnice? Hmmm… in mintea lor probabil nu. Se considerea probabil mai presus de criza, mai presus de problemele noastre marunte, ale celor care se zbat cum pot sa treaca de aceste momente grele.
Oare cat din criza cu care ne confruntam in momentul de fata nu ar fi putut fi evitata de o conducere cu cap, echilibrata, care sa puna interesele tarii deasupra intereselor personale si de clasa? Greu de raspuns, greu de analizat.
Ce e sigur e ca ne afundam din ce in ce mai mult in groapa. Se spune ca mai avem ceva timp pana sa dam de punctul minim al recesiunii. Dar ce poti face cand tu insuti esti cel care sapa groapa? Panta pe care alunecam din ce in ce mai accelerat, nu stim unde ne duce. Tot ce ma intreb este cand se va pune frana? Cand vom ridica fruntea sa vedem de unde am cazut si sa facem planuri de escaladare. Pana una alta, suprafata pare din ce in ce mai departe… si ca sa parafrazez “intelepti ai neamului”, luminita de la capatul tunelului pare din ce in ce mai indepartata si firava. Sper sa nu dispara de tot. 
Postat in Others
Revin cu un nou review de film… De data asta nu am cuvinte. Un film excelent cu un background mai profund decat lasa la prima impresie.
Cautand aseara un film la care sa ma uit, citeam diverse comentarii si pareri. Unele pro, unele contra, pe care abia ajunsa la final am reusit sa le inteleg.
Mi-a placut foarte mult modul in care a fost realizat. Desi de multe ori aveai impresia ca te afli in fata unui reportaj, filmul a avut propriul lui ritm de desfasurare al intamplarilor, care s-au explicat si s-au pus in valoare unele pe altele.
Subiectul lui nu a fost unul usor de tratat… de data asta cei discriminati erau extraterestrii. Care desi mult superiori pamantenilor prin tehnologie si experienta, s-au vazut pusi in situatia sa traiasca intr-o tabara de refugiati, devenita mahala, departe de planeta lor si in conditii inumane. Chiar si locul de desfasurare al actiunii, Johannesburg, loc marcat de discriminare, nu vine decat in sprijinul unei afirmatii simple… daca noi ne purtam cum ne purtam cu alti oameni, de ce nu ne-am purta la fel cu niste extraterestrii care nu au cum sa se apere sau sa riposteze?
Dar finalul filmului, aduce o raza de speranta… Poate ca nu suntem atat de rai si egoisti si poate totusi suntem capabili de toleranta si spirit de sacrificiu.
Astept District 10… daca va aparea .
Postat in Filme
Am fost vineri la film. Dintre “multitudinea” de variante disponibile am ales “Gamer”. Mi-am spus eu in sinea mea… lasa ca e film bun… cel putin trailerul era mai mult decat incitant. La fel actorul principal, Gerard Butler, l-am vazut in filme bunicele pana acum.
Nu pot sa va povestesc ce dezamagire. De mult nu mi s-a mai intamplat sa vreau sa plec din cinematograf inainte de terminarea filmului. Cert este ca la sfarsit, m-am ales cu o mare durere de cap de la atatea flashuri de imagine si destul de scarbita de anumite imagini mai mult decat dure, care nu stiu cat isi aveau locul intr-un film, oricat de restrictiv ar fi fost ratingul acordat (peste 18 ani).
Concluzie… Don’t go. Asta daca intr-adevar nu aveti ce face sau daca intr-adevar agreati genul sangeros si socant.
Ca urmare a primului meu post legat de Aion, am primit de la un prieten foarte bun un link care m-a facut sa rad cum nu am mai ras de foarte multa vreme. 
Realitate virtuala in devenire sau modalitatea optima de a juca un MMORPG si in acelasi timp sa faci miscare? Va las pe voi sa decideti.
Aseara am renuntat oficial la a mai juca “World of Warcraft”, dupa mai mult de doi ani de zile. M-a ajuns plictiseala… recunosc. Mi-am inghetat contul… si gata.
Dar, pentru ca exista un dar, m-am apucat de alt MMORPG. Joc nou, abia aparut pe piata, slavit drept cel mai bun joc de profil al anului – AION. Si uite asa, la ora 22:00, aseara m-am logat prima data. Jocul dragutel, o grafica incredibila (creat de cei de la NCSoft si asta cam spune tot la capitolul asta), o gramada de oameni online (nerabdatori sa experimenteze) si un lore destul de bun. Un fel de amestec de Lineage2 si World of Warcraft, care (sper eu) ia ce e mai bun din ambele jocuri.
Am continuat traditia din Wow. Adica mi-am facut drept caracter principal in Priest. Oare voi scapa vreodata de healeri??? Probabil nu. Oricum clasa pare destul de usor de jucat si crescut. Voi vedea bineinteles in zilele urmatoare.
Nu vreau sa spun ca am stat pana la ora 1:00. Si azi evident, sunt chioara de somn. Excelent mod de a incepe o zi de luni. Dar ce sa spun… Traiasca Aion si sa vedem ce o sa iasa.
Pentru cei interesati, aveti linkul aici. uk.aiononline.com
Tocmai ce m-am intors acum cateva zile din Turcia. “Frumoasa” tara… Am mers cu masina, deci m-am bucurat de tot ce are de oferit Turcia in materie de peisaje. Munti, ariditate peste masura, saracie. Nu vorbesc de statiuni aici, unde intr-adevar e frumos, verdeata, mare, plaja, turisti. Vorbesc de cea mai mare parte a tarii pe care am traversat-o de la nord la sud. Uitandu-ma pe geam, ma intrebam plina de uimire oare cum fac oamenii astia agricultura? Si tot atunci imi explicam de ce de-a lungul timpului am fost invadati de atatea ori de turci. Pentru o tara atat de saraca in tot ceea ce le pune natura la dispozitie, e de la sine inteles sa cauti in alta parte ceea ce ai nevoie.
La ei nu vezi campii verzi, intinse cat vezi cu ochii. Nu vezi munti impaduriti de paduri dese care dainuiesc de atata timp. Nu vezi pamant negru, bogat si hranitor. Si totusi vezi incercarile turcilor de a-si transforma zonele turistice in locuri unde sa vrei sa te intorci si a doua oara. Chestie care la noi lipseste cu desavarsire. Desi avem cu ce ne lauda, ne lipseste acea dorinta, acel simt care ne-ar transforma in gazde perfecte pentru cei care ne viziteaza.
In schimb, turcii sunt altfel. Compenseaza prin natura lor amabila, tot ceea ce natura nu le-a oferit. Ratacindu-ne in Izmir, cineva a fost intr-atat de amabil incat ne-a condus cu masina pana ne-a adus pe drumul cel bun. Oare cati dintre compatriotii nostri ar face acelasi lucru pentru un strain care le viziteaza tara?
Ca o concluzie a vacantei mele, Turcia este intr-adevar o tara a contrastelor. Iti poate oferi orice si in acelasi timp nimic. Oricum o experienta de neuitat, pe care nu voi ezita sa o repet.
Am terminat de curand, pentru a treia oara, “Shogun”. Desi am citit-o in etape diferite ale existentei mele, traind de fiecare data alte emotii, nu pot sa nu observ ca si de data asta am gasit-o la fel de fascinanta si inedita. Ma intreb oare ce anume o face atat de speciala? Poate experimentarea unei altfel de culturi, cu un alt mod de gandire, alte trairi, alte emotii, alte imagini pe care imaginatia mea (uneori prea expansiva si greu de stapanit) le creeaza in minte.
Nu am sa stau sa va povestesc subiectul cartii. Cine doreste sa afle mai multe, este indrumat la modul cel mai simplist sa citeasca cartea. Nu ar fi o pierdere de vreme, poate doar un moment de evadare intr-o alta lume, total diferita de a noastra. O lume care apreciaza viata la adevarata ei valoare, care ne indeamna sa traim fiecare clipa, sa savuram orice lucru care ne-ar putea bucura sufletul oricat de efemer si lipsit de substanta ar fi.
Nu stiu acum cat de ancorata in realitate este cartea. Din punct de vedere istoric, marea majoritate a personajelor principale au existat intr-o forma sau alta. Imi place sa cred ca si partea de filozofie, cultura si mod de gandire isi trage sevele tot realitatile culturii japoneze. Poate nu mai sunt de actualitate, pentru ca si societatea japoneza a evoluat conform cu timpurile pe care le traim. Dar mi-e greu sa cred ca acel fond, atat de bine cladit si inradacinat nu s-a pastrat in mare parte si in zilele noastre la cei din Tara Soarelui Rasare.
Din aceasta cauza, sunt si voi ramane intotdeauna o mare admiratoare a Japoniei, a samurailor ei care vin din timpuri imemoriale (severi si gata sa se sacrifice pe altarul datoriei si onoarei), a gheiselor – simbol al feminitatii si seductiei, al manga si anime (desi nu mai sunt de multa vreme copil), al artelelor ei identificate asemeni unor cai spirituale care imbagatesc sufletul si mintea (Origami, Ikebana, Chanoyu - ceremonia ceaiului ) si nu in ultimul rand al florilor de cires (Sakura), poate cea mai efemera traire care bucura inima unui om.
Mi-am spus ca orice lucru bine facut trebuie sa aiba un inceput. Acum daca intr-adevar acest blog va continua intr-o maniera pozitiva sau nu ramane de vazut.
Ca idee, de ce am inceput acest blog? Hmmm… buna intrebare. Poate ca sa imi exprim si eu undeva ideile (bune sau rele), sa imi exprim frustarile de roman cu simt civic si sa imi mai exersez si eu talentele de scriitoare (hehe romanul s-a nascut poet si eu nu pot fi exceptia). Oricum nu sunt la prima tentativa de acest gen. Am mai cochetat un pic cu genul pana cand alte lucruri s-au opus spiritului meu creativ. Sper sa fiu un pic mai longeviva de data asta .
Astea fiind spuse, sper sa am suficienta imaginatie si subiecte de tocat pentru cat mai multe articole.
Postat in Others
